Inspiraţi de...Eminescu

                 Am sărbătorit ziua naşterii marelui poet, Mihai Eminescu,  15 ianuarie cu activităţi atractive şi interesante.

Am vizionat, mai întâi, filmuleţe despre viaţa şi activitatea poetului, despre prietenia cu Ion Creangă şi Veronica Micle. Am dezbătut, apoi,cele vizionate aducând fiecare, informaţii şi precizări bine documentate.

Momentul culminant a fost, însă, acela în care fiecare şi-a ales o poezie şi a recitat-o în manieră personală. Iată care au fost preferinţele :

·       Ce-ţi doresc eu ţie,dulce Românie  -Dragoş;

·       Se bate miezul nopţii – Vanessa;

·       Ce te legeni, codrule? –Ana Halaţiu;

·       Lacul –Bogdan;

·       Înger de pază – Alexia;

·       La steaua – Sebi;

·       De ce nu-mi vii? – Maria;

·       O, rămâi... – Darius;

·       Revedere –Ligia;

·       Doi aştri – Andrei Tcaciuc;

·       Luceafărul –Iasmina;

·       Şi dacă...- Ana Bunea;

·       Somnoroase păsărele – Alex;

·       Ai noştri tineri – Rafa

·       Odă – Ovidiu;

·       O, rămâi... – Carla;

·       Ce e amorul? – Sarah;

·       De-aş avea – Ami;

·       Fiind băiet, păduri cutreieram – David;

·       Frumoasă-i – Armina

·       La steaua – Simina

·       Rugăciune – Simona Romaş

·                                      Simbolistica alegerii poeziilor este evidentă şi mărturisesc faptul că mă bucură sensibilitatea şi profunzimea alegerilor copiilor. Maniera proprie de transmitere a mesajului poeziilor a dus la premierea a trei poezii –după supunerea la vot:

·                                      Locul I – Ana Maria Halaţiu;

·                                      Locul II – Chiu Bogdan;

·                                      Locul III – Fiţ Ligia.

·        

FELICITᾸRI TUTUROR!

Finalul activităţii a fost surprinzător deoarece s-a materializat în expresia :  ” m-a inspirat”rostită de una dintre eleve care ne-a citit versurile create ad- hoc, în timpul discuţiilor. Iată-le:

                                               Copilăria

                                                        de Ana Maria Halaţiu

                            Şi –mi gândesc dorurile toate,

                            Astăzi da, mâine nu, poate,

                            Oh, copilărie, dacă ai mai sta un ceas

                            Sau poate doar la un taifas...

                            Amintesc acum ce vremuri,

                            Dar iată că acum s-a dus

                            Ca soarele de la apus,

                            Şi-ncepi şi tu să te cutremuri.

                            Şi luna-mi şopteşte uşor,

                            Crăiasă cu al ei dor:

                            Copilăria –i lucru sfânt

                            Cum nu mai este pe pământ!

Concluzia? Una simplă: Eminescu ne inspiră...peste veacuri!