După ce am dezbătut aproape două
săptămâni pe tema prieteniei şi a prietenilor pornind de la frumoasa poveste
„Micul prinţ”, am simţit nevoia unei concluzionări...acrostihice...
Poveste
Refugiu
Iubire
Empatie
Timp
Emoţie
Nevoie
de necondiţionare
Intimitate
Echilibru
Aşadar, într-o prietenie veritabilă
cred că avem nevoie de o frumoasă poveste
( care să înceapă cu „A fost odată ca niciodată...” şi se va încheia cu „...au
rămas prieteni pe viaţă”), de braţele prietenului ca un refugiu, de muuuultă iubire,
de empatie şi timp special rezervat, de emoţii
( chiar şi extreme). Nevoia de
necondiţionare mi se pare prioritară iar intimitatea o condiţie ... Toate acestea pot crea echilibrul vieţii – PRIETENIA!
Părinţi, încurajaţi copiii să-şi facă
prieteni!
