Acest set de cărţi de joc are în componenţa sa 36 de
carduri – cu imagini (reprezentând personajele unei poveşti), cu mesaje (
proverbe) şi cuvinte/expresii (pot fi ideea, morala sau subiectul poveştilor).
Imediat dupa ce am intrat în posesia „jocului” ne-am
apucat de scris poveşti şi iată ce a ieşit:
Scoica fermecată
de Iasmina Armioni
A
fost odată o scoică care strălucea foarte tare. Nimeni nu știa de ce anume scoica
începuse să strălucească așa, dar peștii și sirenele au început să ocolească
locul und era scoica. Le era frică. Deși locul unde era scoica era o
scurtătură, nimeni nu se îndura să
treacă pe acolo.
Sirena Luli și sora ei mai mică Liu se plângeau în fiecare
zi că scoica le stătea în cale.
Ca
urmare regina mărilor și oceanelor, Zeina, a hotărât ca scoica să fie mutată pe
malul oceanului. Ea a poruncit astfel clor doi
sireni(tritoni):
-
Tuferio și Malario mutați scoica de
aici, sus pe malul oceanului!
-
Da, regina noastră! și cei doi au
plecat imediat spre scoică.
Fără vreo frică de strălucirea ei, cei doi au luat și mutat
scoica pe mal. A doua zi, tot poporul oceanului , fericit de porunca reginei,
s-a adunat să petreacă. Dar când au ajuns la locul unde fusese scoica ....
aceasta era din nou la locul ei. Acum, Tuferio și Malario s-au speriat, căci
știau că ei mutaseră scoica.
Însă regina i-a luat la întrebări:
-
De ce nu ați mutat scoica cum v-am
poruncit?
-
Dar...dar.... au murmurat ei .... am
mutat-o!
-
Tăcare! strigă regina supărată.
Însă mai apoi ea a decis să meargă cu cei doi să vadă unde
mutaseră scoica și atunci au văzut că aceasta alunecase înapoi în apă. Seara,
scoica s-a deschis și din ea a ieșit o fată frumoasă, cu părul verde, o coroană
pe cap și o rochiță roșie prinsă de scoică. Ea locuia în scoică. Mai avea și o trompetă fermecată aurie, din
care ieșeau bule.
Regina se hotări să adopte această fată, dar nu o luă în
castelul ei. Doar ziua îi purta de grijă. Noaptea fata dormea în scoică.
Și de atunci încolo scoica s-a numit Scoica fermecată.
Noapte
de Matei
Carla
Într-o noapte, în cosmos, Prințesa Lună Plină care se numea
Laura, a făcut așa încât Prințesa Semilună să nu își mai poată folosi puterile.
Prințesa Semilună s-a dus atunci la doctorul Hașinoto că să
afle de ce nu mai poate folosi puterile.
-Bună ziua doctore, l-a salutat ea.
-Bună ziua Prinșesă Semilună, ce te aduce pe aici?
- Of, of doctore Hașinoto, nu știu de ce nu mai pot să îmi
folosesc puterile.
- Păi, a zis doctorul, hai să facem câteva hașinote (adică
analize).
După trei ani de la noi, adică 4 zile lunare Prințesa a
venit iar la doctor.
-
Bună, ai vnit la timp pentru a vedea
ce zic hașinotele!
-
Îmi puteți explica docotre?
-
Da, se pare că cinevă a făcut pe
tine o vrajă!
-
Aaaaa, am eu o bpnuială spuse
Prințesa Semilună.
Și Prințesa a pornit imediat spre casa celei mai bune
prietene a ei, exact Prințesa Lună Plină. Laura era pusă pe rele, adică voia să
cucerească regatul Prințesei Semilună. Când aceasta a juns la ușă, a bătut la
ușa castelului și i-a deschis mama Prințesei Lună Plină.
-
Bună Doamna Smaralda, e acasă
prietena mea?
-
Da, Laura e acasă, dar nu are chef
de prieteni.
-
Păi ... atunci cred că trebuie să
plec..
-
Da. Pleacă și nu te mai întoarce!
Prințesa noastră nu înțelegea ce se întâmplă. Așa că , după
un timp chemă bastanii (polițiștii) ca să deslușească acest mister.
-
Despre ce mister e vorba Prințeso?
au întrebat ei.
-
Cineva mi-a făcut o vrajă și aș vrea
să aflu cine.
-
Bun, imediat începem cercetările.
Au venit mulți bastani și la urmă au
rămas 4 suspecți. Printre ei era și Laura.
-
Care dintre ei credeți că este
vinovatul Prințesa Semilună, au întrebat ei.
-
Eu cred că este ... a stat un pic
... Laura!
-
Ce..cum...de ce .... eu? Laura părea
mirată.
-
Pentru că mama ta s-a comportat
foarte ciudat cu mine, și numai tu puteai să îmi faci așa ceva, că numai tu
știai de puterile mele. Cum ai putut să
îmi faci așa ceva? Parcă eram cele mai bune prietene!
-
Din cauza geloziei, a răspuns Laura.
Și nu ai scăpat, o să mai auzi de mine ....uahaha, hahah
-
Luați-o, a poruncit șeful
bastanilor.
-
E chair nebună!
Și așa totul s-a terminat cu bine.
Învățătura mea pentru voi: mai bine faceți fapte bune, decât rele și veți vedea
că totul va fi mai bine.
Palatul zburător
de Dragoș Ștefan Cristescu
A fost odată un castel neobișnuit. Era un castel ce plutea.
În acest castel trăia unrege, numit Regele Dragonilor împreună cu fiica sa
Îmblânzitoare de Dragoni.
Ca să controleze castelul regele folosea niște aripi invizibile.
Vă întrebați und etrăiesc ei? Ei bine, printr-o stea
invizibilă pentru noi ei intrau în Lumea de dincolo, o lume nouă. În această
lume era un vânzător dragon ce vindea fructele preferate ale dragonașului
prințesei, și anume Fructele Dragonului.
Într-o zi însă un dragon atacă castelul. Regele încercă și
reuși să îl atragă spre o gaură neagră ca astfel să scape de el. Dar castelul
fusese puțin distrus de dragon.
Ca să îl repare prințesa îl puse pe dragonașul ei să sufle
foc. Ba mai mult acesta reuși să facă și un scut de foc pentru a apăra
castelul.
Odată reparat, ei au plecat cu castelul pe Marte de unde au
luat ce le era necesar, adică o umbrelă roșie. Numai că regele nu avea bănuți
de pe Marte, adică mini-bănuți-marțieni și a dat pe umbrelă doi lei. Și de
atunci acel marțian vânzător deveni cel mai bogat marțian.
De acolo regele și prințesa plecară cu castelul pe Saturn.
Pentru ei acesta era un parc de distracții. Au pornit apoi spre lună, de unde
voiau să meargă pe Pământ. Au aterizat deci înt-o pădure(pe Pământ). Au lăsat
acolo castelul și ei doi s-au teleportat în Timișoara. Au cumpărat două mingi pentru dragonașul
prințesei și s-au întors pe lună. Aici au fost nevoiți să facă un popas de
cinci ore, căci bateria castelului trebuia reîncărcată.
Din nou un dragon a atacat castelul, însă datorită scutului
castelul nu a putut fi ditrus. După o
vreme au ajuns înapoi la locul lor de odihnă unde au parcat catelul în
siguranță. Pînă la noi aventuri.
Inorogul și cheia de aur
Simina Ruslana Catana
A fost odată un inorog care și-a pierdut cheia de aur. Cum
mergea el așa căutând-o a zărit o fetiță. Aceasta știa foarte bine locurile
acelea.
Când inorogul i-a spus că și-a pierdut cheia fetița a spus
că îl va ajuta să o găsească. Se gândea la un loc anume: peștera trolului.
Aupornit deci la drum spr peșteră, iar în cale au trecut și
printr-i pădure cu animale vesele, flori gingașe și copaci înfloriți.
Trolul le tăie calea.
-
Ce căutați aici, aproape de peștera
mea?
-
Căutăm o cheie de aur.
-
Ce cheie, care cheie, nu știu nicio
cheie, spuse acesta.
-
Nu e cumva la tine? îl întrebară
fetița și inorogul.
-
Ba da, dar nu vi-o dau. Și dacă
vreți să o luați trebuie să treceți de mine.
Inorogul nu ști ace să facă, dar
fetiței i-a venit o idee. Ea spuse inorogului: trebuie să îl șmecherim.
-
Dar cum?
-
Spune-i tu că are ceva pe față și
trebuie neaparat să se spele. că altfel se va agrava.
Zis și făcut. Trolul fugi la râu să
se spele, iar fetița intră în peșteră și luă cheia. Trolul nu a realizat că a
fost șmecherit!
Balaurul cu șapte capete
de Sergiu
Dancău
A fost odată ca niciodată un balaur cu șapte capete. El locuia într-o peșteră în
munte. În fiecare zi balaurul ataca
castelul de lângă munte.
regele acelui castel a zis înt-o zi, sătul, cavalerilor săi:
-
Vreau să prindeți balaurul cu șapte
capete. Dar să îl aduceți viu, căci am planuri cu el.
Cavalerii au plecat dar nu s-au mai întros. Regele văzând
asta, a apelat la vrăjitor. Acesa a încercat să domesticească balaurul cu o
vrajă, dar nu a mers.
Atunci regele a decis că balaurul trebuie omorât. A adunat
toți sătenii din jurul castelului și au mers la peștera balaurului. Când au
ajuns acolo balaurul le ieși înainte. Atunci să teni au aruncat toți cu suliț
eîn el. Una îl nimeri pe balaur direct în inimă și acesta căzu.
Regele nu mai putea de bucurie, dansa.
Și au trăit astfel fericiți.
Armata
de îngeri solari
de
Ana Maria Bunea
A fost o dată un soare care plângea. Era foarte trist că nu
mai reușea să stea sus pe cer. Avea razele așa de lungi încât norii îl trăgeau
de ele în jos.
Însă la un moment dat i-a venit o idee: să cheme armate de
îngeri solari. Ei erau singurii care putea sta lângă soare și se și pricepeau
să tundă raze.
Îngerii solari au tuns razelel prea lungi ale soarelui și
acum acesta putea sta cât de sus voia pe cer, fără ca norii să îl mai tragă în
jos.
Fericit, Soarele a dăruit fiecărui înger solar un inel de
căldură, care să îi protejeze de dușmani.
Magicianul
de Andrei
Tcaciuc
Era odată un magician pe nume Mascatul. El nu avea prea
mulți clienți. Oricât s-a gândit el la trucuri noi, nu îi prea reușeau. Oamenii
nu veneau la spectacolele li.
Până într-o zi când s-a decis să își facă o mască p
ejumătate de față și să aibă puterea de foc și apă. Însă asta nu era ușor de
obținut. Știa el un om foarte înțelept care îl putea ajuta, doar că locuia
foarte departe. Dar magicianul s-a încumetat și a pornit la drum. A ajuns la
înțelept, a primit puterea cerută, numai că pe drumul de întoarcere a fost jefuit.
Cu puțin noroc a prins hoții și a recuperat puterile.
iar acum are succes, faimă și spectacole în întreaga lume.
Prințesa
deghizată în lup
de Maria Ivan
Era odată o fetiță care în fiecare noapte devenea lup. Era
de fapt o prințesă, iar părinții ei nuștiau că ea este și lup. Lili, căci așa
se numea, era brunetă, cu ochi albaștrii și purta mereu pe mâini două inele.
Fetița ascundea secretul chiar și față de prietenii ei cei mai buni.
Într-o zi părinții ei au spus că pleacă în vizită la bunicii
fetei. dar, de fapt aveau și ei un secret pe care Lili nu îl știa: și ei erau
lupi noaptea. Fetița era adoptată. În acea noapte, fetița a devenit lup și a
plecat în pădure. Ea a simțit mirosul părinților ei, și aceștia i-au recunoscut
parfumul. Așa că s-au întâlnit și s-au
recunoscut chiar dacă aveau blană.
După ce s-au îmbrățișat și și-au cerut iertare că păstraseră
secretele, și fata și părinții au plecat împreună la vânătoare.
Fata a rămas pentru totdeauna prințesa mamei și a lui tati.
Aventura
încrederii
Filip Ioan Alexandru
Era
un baiat pe nume Vlad. El credea in
orice dar nu si in sine. Cand a venit de la scoala s-a culcat. Cand s-a trezit
era pe un taram care in loc de pamant erau nori. Un copac vazandul l-a
intrebat:
-
Te-ai ratacit?
-
Da, unde sunt?
-
Esti in Proverb, una din cele 4 lumi.
-
Proverb, patru lumi !?
-
Da, una e Terra, a doua e Proverb, a treia Invataturi
si ultima Politicons.
-
Eu cum pot ajunge inapoi pe Terra?
-
Asta nu stiu, dar stiu cine te poate ajuta.
-
Cine?
-
In padurea copacilor iluzie e ascuns copacul a tot
stiutor.
-
Cum adica copaci iluzie?
-
Pai vezi copacii ca mine au un proverb cu care
povatuim, dar copacii iluzie iti dau iluzii si ratacesti acolo.
-
Pai cum pot trece de ei?
-
Vezi tu, proverbul meu e: Daca nu crezi in tine nu
poti crede in nimic.
-
Multumesc!
-
N-ai pentru …...( dar Vlad nu a auzit)
Merse ce merse si da de un pod si langa un indicator
pe care era scris “Spre Invataturi”. Cand ajunge in Invataturi o floare in
abordeaza, zicandu-i:
-
Ce cauti baiete?
-
Caut ceva cu care sa ma apar de copacii iluzie.
-
E, pai stiu unde poti gasu ochelarii adevarului.
-
Unde?
-
La marea buruiana.
-
Pai cum sa-i iau?
-
Trebuie sa-i zici o invatatura.
-
Care este invatatura ta?
-
Sa iti pazesti telul cu sfintenie.
-
Eu trebuie sa plec, multumesc!
Se plimba putin si da de buruiana. El ii zise:
-
Imi dati ochelarii adevarului?
-
Doar daca iti ascult o invatatura, ceea ce nu se va
intampla!
-
Dar eu trebuie sa imi pazesc telul cu sfintenie.
-
Ha, ha, ha!
-
Stii ca ai ascultat o invatatura?
-
Nu...
Buruiana s-a transformat in planta cea mai inalta si
mai frumoasa si stia orice invatatura. El primise imediat ochelarii. Merse si
ajunse in Politicons. Acolo se invata purtarea politicoasa de la animale. Un
iepure se oprise si l-a intrebat:
-
Mai baiete, scuze de deranj, dar ce vrei sa stii?
-
Pai cum pot ajuta copacii iluzie?
-
Ei doar trebuie udati cu stropitoarea realitatii si
ti-o voi da in dar.
-
Merci.
Merse, merse, merse mult si ajunse in Proverb in
padurea iluzie; el ii uda pe toti si devenisera cei mai verzi copaci.
Cand
ajunse la marele copac si-a dar seama ca era copacul care l-a intampinat. El ii
zise:
– Vezi tu ai fi putut sa ajungi de cand m-ai
vazut si tu ai fi pe Terra, dar pana la urma tot ai crezut in tine si sunt
mandru. Si se trezi inainte de culcare. El a crezut in el pana la sfarsitul
vietii.
