Powered By Blogger

joi, 29 decembrie 2016

Case de poveste, clase de poveste

 Într- o discuție cu un grup de părinți preocupați de viitorul copiilor lor am avut plăcerea să ascult o frământare a unei tinere mămici: " ...și totuși , care sunt competențele pe care trebuie să le aibă copilul meu pentru a face față oricăror evaluări, oricărui sistem de învățământ, în orice țară ar dori el?" . Era interesată de " acel ceva" care am putea noi adulții să-l transmitem, să-l învățăm sau să reușim să- l inoculăm copiilor noștri.
  Am recunoscut imediat preocuparea mea de vreo 25 de ani la caedră de a găsi " acel ceva" care să nu li se  pară copiilor nici îndoctrinare, nici dresaj  și să nici nu fie motiv de stres. Nu cred că poate fi cântărit sau cuantificat ceea ce are nevoie copilul, cât are nevoie și în ce perioadă (vârstă) sau în ce ritm ar putea fi realizat... CRED însă cu tărie că sunt câteva direcții sau principii sau căi prin care se poate da copilului ceea ce ar avea nevoie pentru el și pentru a face față examenelor vieții- până la urmă! Acestea ar fi extrem de ușor de aplicat și cu puțină măiestrie didactică ar da rezultate mulțumitoare și chiar uneori surprinzător de bune. În opinia mea e vorba de: DISCIPLINĂ, ORGANIZARE, EMPATIE.
   Toate aceste direcții, principii consider că trebuie impuse cu tact, cu pricepere și blândețe dar în mod constant și perseverent încă de la cele mai mici vârste. JOCUL cu care putem începe educația copilului de la cea mai mică vârstă, POVEȘTILE cu care putem continua apoi dar și PROIECTELE TEMATICE care completează demersul didactic sunt metode la îndemâna oricărui educator sau părinte pentru a fi eficient.
    Desigur, multitudinea de metode și mijloace didactice trebuie " condimentată" cu atitudini potrivite - cu bucurie, încredere, iubire necondiționată, curaj, determinare, implicare dar și cu o bună colaborare între dascăli și părinți - pentru pragmatismul educației.
     Printr- o disciplină riguroasă ( fără a fi dictatură), printr- o meticuloasă organizare ( a spațiului, timpului și resurselor ) dar și prin educarea timpurie a empatiei putem transmite copiilor noștri competențe, principii și atitudini de care au nevoie și cu ajutorul cărora pot face față oricăror provocări profesionale și morale în viața de școlar și viitor adult.
     UNDE putem face acest lucru, însă???
     În CASE DE POVESTE și în CLASE DE POVESTE!!!