Case de poveste, clase de poveste

 Într- o discuție cu un grup de părinți preocupați de viitorul copiilor lor am avut plăcerea să ascult o frământare a unei tinere mămici: " ...și totuși , care sunt competențele pe care trebuie să le aibă copilul meu pentru a face față oricăror evaluări, oricărui sistem de învățământ, în orice țară ar dori el?" . Era interesată de " acel ceva" care am putea noi adulții să-l transmitem, să-l învățăm sau să reușim să- l inoculăm copiilor noștri.
  Am recunoscut imediat preocuparea mea de vreo 25 de ani la caedră de a găsi " acel ceva" care să nu li se  pară copiilor nici îndoctrinare, nici dresaj  și să nici nu fie motiv de stres. Nu cred că poate fi cântărit sau cuantificat ceea ce are nevoie copilul, cât are nevoie și în ce perioadă (vârstă) sau în ce ritm ar putea fi realizat... CRED însă cu tărie că sunt câteva direcții sau principii sau căi prin care se poate da copilului ceea ce ar avea nevoie pentru el și pentru a face față examenelor vieții- până la urmă! Acestea ar fi extrem de ușor de aplicat și cu puțină măiestrie didactică ar da rezultate mulțumitoare și chiar uneori surprinzător de bune. În opinia mea e vorba de: DISCIPLINĂ, ORGANIZARE, EMPATIE.
   Toate aceste direcții, principii consider că trebuie impuse cu tact, cu pricepere și blândețe dar în mod constant și perseverent încă de la cele mai mici vârste. JOCUL cu care putem începe educația copilului de la cea mai mică vârstă, POVEȘTILE cu care putem continua apoi dar și PROIECTELE TEMATICE care completează demersul didactic sunt metode la îndemâna oricărui educator sau părinte pentru a fi eficient.
    Desigur, multitudinea de metode și mijloace didactice trebuie " condimentată" cu atitudini potrivite - cu bucurie, încredere, iubire necondiționată, curaj, determinare, implicare dar și cu o bună colaborare între dascăli și părinți - pentru pragmatismul educației.
     Printr- o disciplină riguroasă ( fără a fi dictatură), printr- o meticuloasă organizare ( a spațiului, timpului și resurselor ) dar și prin educarea timpurie a empatiei putem transmite copiilor noștri competențe, principii și atitudini de care au nevoie și cu ajutorul cărora pot face față oricăror provocări profesionale și morale în viața de școlar și viitor adult.
     UNDE putem face acest lucru, însă???
     În CASE DE POVESTE și în CLASE DE POVESTE!!!

Final de ciclu primar - aducător de ... comori

        Cartea realizată la finalul clasei a- IV- a cu talentații mei elevi a pornit de la ideea de a- l omagia pe dragul meu bunic care m- a sfătuit să- mi fac meseria de dăscăliță cu inima - pentru reușita șlefuirii sufletelor copiilor.
         La clubul de povești, îndrumați cu măiestrie de Ina, copiii au creat povești, încercând să redea fiecare propria planetă. Bătrânul misterios - în penelul subsemnatei - a încercat să rețină din fiecare poveste/ capitol al cărții o calitate a fiecărui copil, să dea sfaturi pentru viață, să mulțumească pentru ceea ce au însemnat acești elevi pentru desăvârșirea meseriei.
         În acest mod cred că vom păstra amintiri frumoase și aștept peste vreo  zece ani să sărbătorim la fel de frumos cum am încheiat..... (alături de minunații părinți ai copiilor care mi- au fost parteneri de nădejde).


                                     MULȚUMESC dragi elevi! Drum drept și lumină!

Poveștile plimbărețe

.        Astăzi am dovedit dacă mai era nevoie- că poveștile și personajele lor pot transforma oamenii, pot scoate în evidență ce au ei mai bun sau...
Copiii costumați în personaje ale cărților preferate au abordat persoane făcând cunoscute poveștile din cărți. Copii și adulți deopotrivă au fost fascinați și bucuroși să mai afle noutăți de citit. Calitățile empatice au făcut din elevii mei niște veritabili actori!
       Mulțumim Inei Bulzan, Patriciei Popescu, părinților și elevilor implicați în proiect!
                                    Felicitări și la mai multe cărți citite!

Inspiraţi de...Eminescu

                 Am sărbătorit ziua naşterii marelui poet, Mihai Eminescu,  15 ianuarie cu activităţi atractive şi interesante.

Am vizionat, mai întâi, filmuleţe despre viaţa şi activitatea poetului, despre prietenia cu Ion Creangă şi Veronica Micle. Am dezbătut, apoi,cele vizionate aducând fiecare, informaţii şi precizări bine documentate.

Momentul culminant a fost, însă, acela în care fiecare şi-a ales o poezie şi a recitat-o în manieră personală. Iată care au fost preferinţele :

·       Ce-ţi doresc eu ţie,dulce Românie  -Dragoş;

·       Se bate miezul nopţii – Vanessa;

·       Ce te legeni, codrule? –Ana Halaţiu;

·       Lacul –Bogdan;

·       Înger de pază – Alexia;

·       La steaua – Sebi;

·       De ce nu-mi vii? – Maria;

·       O, rămâi... – Darius;

·       Revedere –Ligia;

·       Doi aştri – Andrei Tcaciuc;

·       Luceafărul –Iasmina;

·       Şi dacă...- Ana Bunea;

·       Somnoroase păsărele – Alex;

·       Ai noştri tineri – Rafa

·       Odă – Ovidiu;

·       O, rămâi... – Carla;

·       Ce e amorul? – Sarah;

·       De-aş avea – Ami;

·       Fiind băiet, păduri cutreieram – David;

·       Frumoasă-i – Armina

·       La steaua – Simina

·       Rugăciune – Simona Romaş

·                                      Simbolistica alegerii poeziilor este evidentă şi mărturisesc faptul că mă bucură sensibilitatea şi profunzimea alegerilor copiilor. Maniera proprie de transmitere a mesajului poeziilor a dus la premierea a trei poezii –după supunerea la vot:

·                                      Locul I – Ana Maria Halaţiu;

·                                      Locul II – Chiu Bogdan;

·                                      Locul III – Fiţ Ligia.

·        

FELICITᾸRI TUTUROR!

Finalul activităţii a fost surprinzător deoarece s-a materializat în expresia :  ” m-a inspirat”rostită de una dintre eleve care ne-a citit versurile create ad- hoc, în timpul discuţiilor. Iată-le:

                                               Copilăria

                                                        de Ana Maria Halaţiu

                            Şi –mi gândesc dorurile toate,

                            Astăzi da, mâine nu, poate,

                            Oh, copilărie, dacă ai mai sta un ceas

                            Sau poate doar la un taifas...

                            Amintesc acum ce vremuri,

                            Dar iată că acum s-a dus

                            Ca soarele de la apus,

                            Şi-ncepi şi tu să te cutremuri.

                            Şi luna-mi şopteşte uşor,

                            Crăiasă cu al ei dor:

                            Copilăria –i lucru sfânt

                            Cum nu mai este pe pământ!

Concluzia? Una simplă: Eminescu ne inspiră...peste veacuri!